Translate

marți, 10 septembrie 2013

Iubitorii de caini maidanezi - imuni la orice tip de argumente de bun simt

Ca multi altii nu pot sa stau pe margine in scandalul maidanezilor, mai ales ca am abordat in scris aceasta problema cu multi ani in urma. Am fost ONG-ist 10 ani, am avut animale de companie, inclusiv caini, atat la bunici la tara cat si la oras, sunt specialist in educatie, cunosc relativ bine teorii si practici din domeniul psihologiei. Deci, cu usurinta pot intelege tot contextul in care tabara iubitorilor de maidanezi functioneaza. Pot admite cu lejeritate ca in democratie fiecare poate sa aiba pareri, sa se asocieze pentru un scop anume, sa protesteze, sa aiba optiuni politice sau de alta natura. De asemenea pot admite ca există oameni care se ataseaza sau venereaza diverse obiecte sau animale, au fetisuri, au hobby-uri mai mult sau mai putin sanatoase sau morale. Nu ma deranjeaza nici cei care cred ca pot obtine mai usor sentimentul de iubire din partea unui animal decat din partea unui om. Animalul nu conditioneaza iubirea atata timp cat are stomacul plin.  Este perfect sa fie asa, suntem oameni nu roboti, fiecare cu pasarica sau cu stolul lui cum zice o vorba populara. Modelul de functionare a Uniunii Europene este bazat pe toate aceste libertati. Insa civilizatia este guvernata de legi scrise. Libertatile prost-intelese se termina la poarta legii. Inca din Grecia antica cine nu respecta legea era aspru pedepsit si in functie de gravitate, putea fi expulzat din cetate (pe atunci se putea). Mai exista si modelul moral, in care respectul si dragostea pentru oameni trebuie sa primeze. De abia dupa aceea respectul si dragostea pentru toate fiintele vii. Orasele sau comunitatile au fost intemeiate pe legi si conventii. Puteai deveni cetatean al unui oras doar daca te angajai sa respecti legile, conventiile si obiceiurile locale. Orice comportament sau fapta care nu era in acord cu acestea ducea la pedepse. Suspectez ca sistemul legislativ a avut ca temelie exact teama ca oamenii pot ajunge sa nu se mai respecte, sa-si faca rau unii altora pentru cele mai marunte lucruri, probabil de aici si rolul educativ al pedepselor. Tocmai din aceste consideratii, refuz sa cred ca intr-o capitala a Uniunii Europene, in 2013,  pot sa faci ce vrei si sa nu suporti consecintele legii. Managementul cainilor vagabonzi in orice stat civilizat e o simpla sarcina a autoritatii din domeniu. Au luat-o din timp, au legi bune care se respecta de catre toti cetatenii, inclusiv de catre iubitorii de animale.
Paradoxal, legi exista si in Romania, legi care sunt in vigoare si care aplicate, ar fi rezolvat problema cu mult timp in urma. De ce cred eu ca nu s-a rezolvat si avem in continuare 99% maidanezii pe strada?
-Interese politice si de afaceri intre autoritatile locale si ONG-uri,
-Neglijenta si nepasarea autoritatile pentru orice problema a cetatenilor,
-Firea toleranta a oamenilor de bun simt,
-Lipsa raspunderii penale si a amenzilor usturatoare,
- Demagogia si influenta negativa a mass-media.

OK, recunoastem ca avem o problema. Ce facem? Avem un apartament in care nu s-a mai facut curatenie de 20 de ani. Stam in mizerie in continuare? La mila virusilor si a bacteriilor? A mirosurilor pestilentiale? A parazitilor? Sau ne ridicam manecile si ne apucam de curatat? Stiu, majoritatea bucurestenilor vor spune ca nu e treaba lor sa curete, desi ii deranjeaza. Comoditatea, ignoranta, neglijenta si pasarea pisicii sunt comportamente si practici cotidiene. Tocmai de acesta situatie profita asa-zisii iubitorii de animale.

Unde este Ministerul Sanatatii sa spuna ca maidanezii pun sanatatea oamenilor in pericol?
Unde este Ministerul Educatiei sa spuna micutilor ca povestea cu cainele prietenul omului nu mai sta atat de bine in picioare (cainele educat da, maidanezul nu)?
Unde e Politia Locala cand haitele tulbura somnul oamenilor noapte de noapte?
Ce face Primarul pentru siguranta cetatenilor?
Unde e Facultatea de Medicina Veterinara care sa spuna cate bacterii si virusi poarta un maidanez, ce se intampla daca esti muscat, cum agresivitatea sporeste la cainii sterilizati?
Unde sunt Asociatiile Chinologice care sa spuna cat de important este ca un caine sa fie intretinut, controlat si educat si cat costa toate aceste lucruri?


Pana cand putem ignora toate astea si sa spunem "asa-i la noi" sau "las-o mah ca merge asa"?

DE CE AUTORITATILE LOCALE SUNT INFRACTORI?
- Pentru ca nu aplica legea, sa nu o aplica in interesul cetatenilor

DE CE IUBITORII INSTITUTIONALIZATI DE MAIDANEZI ( si sustinatorii lor) sunt INFRACTORI?

- Pentru ca santajeaza sau colaboreaza cu autoritatile locale pentru a prolifera un model de afacere
- Pentru ca nu isi asuma responsabilitatea animalelor pe care le iau din adaposturi
- Pentru ca abandoneaza animalele fara sa le mai pese de soarta lor si de a oamenilor din acel teritoriu
- Pentru ca mint sau ascund pericolul reprezentat de haitele de maidanezi salbaticiti
- Pentru ca faciliteaza adoptii fara testarea profesionista a temperamentului/ agresivitatii cainilor
- Pentru ca imi fura bani (din bugetul local) in complicitate cu autoritatile, fara ca eu sa fi fost de acord sa intretin maidanezi
- Pentru ca induc opinia publica in eroare proliferand un comportament tolerant fata de maidanezi insistand pe sentimente gen iubire fata de animale, in loc de asumare si responsabilitate civica.

De ce isteria legata de maidanezi e fals intretinuta?
Pentru ca se face apel la argumente emotionale si nu logice, de bun simt. Cinismul iubitorilor de maidanezi atat din tara cat si din strainate a ajuns la cote maxime. Cum isi poate cineva permite sa dea sfaturi sau sa para ingrijorat de soarta maidanezilor dintr-o tara unde nu exista maidanezi?
Cum isi permite cineva sa substituie curtea blocului cu propria crescatorie de caini fara a avea acordul nimanui? Cum poate cineva crede ca doar hranind un maidanez iti demonstrezi afectiunea si grija fata de animale sau mai rau, ti se iarta din pacate?

Fie ca se recunoaste sau nu maidanezii NU sunt o prezenta placuta pentru nimeni. Daca era asa, Dubai sau Paris ar fi fost populate cu maidanezi. Ceea ce este cu adevarat deranjant ca nu se recunoaste ca dupa 20 de ani de salbaticie, foamete, boli,  maidanezii NU mai sunt caini domestici asemeni celor ingrijiti si educați, ci, in functie de temperament:
a). animale parazit- subnutriți,  purtatori de boli, scormonitori în gunoaie,
b). animale de prada,
c). amandoua la un loc.

40, 50, 70 de mii? Nici nu mai conteaza, cifra oricum depaseste limitele suportabilului.
Imi sunt dragi cainii, cei in lesa, curati si cu stapani responsabili. Asa erau si cainii mei.
Din pacate, maidanezii reprezinta in aceste zile, fara a fi vina lor desigur, doar animale parazit care nu aduc nici un beneficiu nimanui si sunt o povara pentru toata lumea (mai putin pentru iubitorii iresponsabili, demagogi, care-i folosesc ca masa de manevră pentru scandaluri, mantuire,  si ca obiecte de făcut bani).

Daca intr-adevar va pasa de animale, curatati Bucurestiul si orasele Romaniei. Pentru ca situatia seamana cu o epidemie, solutia cea mai buna in acest moment este eutanasierea cainilor batrani, bolnavi si agresivi, cei blanzi si sociabili dati in adoptie iar restul in adaposturi pe o perioada limitata.

Celor care au o problema cu eutanasierea....Desigur ca exista solutii. Puneti cei 70 de mii de caini in adaposturi si tineti-i acolo pana trec in nefiinta. INSA NU PE BANII MEI. NU VA DATI BUNI SAMARITENI PE BANII ALTORA!!!

Dragi iubitori de maidanezi, bunul simt spune sa nu te intinzi mai mult decat iti poate plapuma. Salvati cati maidanezi va poate buzunarul. Ca fapta, a salva unul si a-l intretine acasa oferindu-i toate conditiile, este mai importanta in ochii lui Dumnezeu decat a „salva” 1000 si a-i abandona in mizerie pe strada, in acesta a doua situatie va amagiti amarnic. Milostivenia nu trebuie sa incurajeze nici mizeria si nici incalcarea drepturilor (chiar la viata) altor cetateni.

Nu uitati ca NIMENI nu v-a dat dreptul sa tineti animale pe strada, iar STRADA:

- nu e o familie pentru nimeni,
- trebuie  sa se bucure toata lumea de ea,
- trebuie sa fie curata si sigura.

Si apropo, unde este Coca-Cola, Petrom, BCR si programele de CSR? Pe ei nu ii intereseaza  maidanezii :-)?


Post Scriptum

Articolul a fost scris inaintea anuntului cu aprobarea legii maidanezilor de catre Parlament.
Ce am vazut acolo, cum s-au manifestat iubitorii de maidanezi si ce puteau sa spuna nu au facut decat sa intareasca ce am scris eu in acest articol. Nici un argument auzit nu are a face nici cu logica, nici cu civismul si nici cu bunul simt. Indraznesc sa spun ca am vazut, prin intermediul televiziunilor, doar niste manifestari ale unor comportamente deviante, asemanatoare cu cele intalnite  in practicile religioase ale diverselor secte, oameni (auto) indoctrinati, victime ale adulatiei (worshipers).
Dintre replicile care mi-au ramas in minte:

-"De ce sa ii omoram, sunt cainii nostri, ai nostri!" spunea un tanar in lacrimi...
As indrazni sa il intreb, ai nostri, ai cui? Eu unul personal nu ii vreau...nu pe strazi, nu sa platesc pentru ei. Sunt convins ca aceeasi pozitie o au toti oamenii normali.
-"Cati sa iau acasa? Deja am luat 20!" spunea o doamna extrem de agitata si afectata.
Doamna, daca luati unul, maxim doi, cred ca este suficient pentru a va satisface dragostea pentru ei. Pentru "bai" de maidanezi va veti putea satisface dorinta vizitand adaposturile. Ma indoiesc ca aveti resursele necesare, dintr-un venit de ONG-ist, sa aveti grija cum trebuie de 20 de caini. De ce nu va limitati la cat puteti sustine? (As ruga un cititor care este posesor de caine in prezent daca poate da o lista de operatiuni zilnica si cat costa intretinerea normala a unui caine.)
- "Sunteti criminali, sunteti criminali!" tipa o doamna din toti rarunchii.
Nu sunt criminali doamna, ci incearca sa recupereze incompetenta si lipsa de pozitie din ultimii 20 de ani. Intrarea in normalitate. Siguranta si sanatatea omenilor sunt mai importante decat maidanezii. Credeti cumva ca in alte capitale ale UE maidanezii nerevendicati traiesc mai mult de 14 zile? Informati-va!
- "Va fi macel, va fi macel!" mai multi vociferau, inclusiv jurnalisti, sindicalisti, actori, etc. Doamnelor si domnilor, daca ar fi fost eutanasiati cate 30/luna vreme de 20 de ani cu siguranta nu ati fi strigat macel. Cei care striga macel acum sunt tocmai cei care au contribuit cu fapta si cu gandul la inmultirea lor pana au devenit paraziti si haite de pradatori. Mi-ar fi rusine sa ma lamentez acum...dar sentimentul de vinovatie e rar la romani. Pe cei care vin cu deparazitarea ii lasati in casa? Ministerul Sanatatii este vinovatul moral din punctul meu de vedere. Daca ar fi spus raspicat ca maidanezii sunt la fel de periculosi pentru sanatatea populatiei precum sobolanii alta ar fi fost situatia...

In fine, nu sunt fan Radu Tudor, insa pozitia lui de ieri a fost una corecta. Ca situatia sa intre in normalitate pentru toata lumea (inclusiv pentru iubitorii de maidanezi) trebuie sa o luam de la 0, maidanezii sa dispara de pe strazi, parcuri, institutii publice si  apoi putem sa abordam aceasta situatie la fel ca in orice tara UE. Un lucru e clar, ei trebuie sa dispara ACUM, altfel va fi tot o treaba romaneasca, taraganata pana cand se vor intampla alte drame.

Iubitorii de maidanezi trebuie sa stie ca in afara de adoptie au posibilitatea de a activa ca voluntari in cadrul adaposturilor.  Insa am mari indoieli ca vor face asta dupa ce "luminile circului" se vor stinge. Deocamdata Marinescu & Co. mai ai treaba la televizor...












vineri, 9 august 2013

Ofensiva rusa pe toate fronturile

Iata ca dupa o lunga perioada de „tacere” imi trece prin cap sa scriu un articol bazat pe observatie directa. Nu e despre geopolitica, nici istorie ci despre turism. Vara asta m-a dus vantul in mai multe directii fie in vacanta, fie cu treaba. Care a fost numitorul comun in toate locurile? Turistul rus...si adaptarea comerciantilor locali la acest tip de turist care este o „figura” aparte. Unde l-am intalnit:

1. Turcia - Si aici nu vorbim de Antalia unde se stie ca rusii detin hoteluri, proprietati, etc., ci Marmaris, o locatie mai retransa si pana de curand nu a fost o tinta predilecta a rusilor. Anul acesta BOOM- cred ca peste 50% din turisti au fost rusi in perioada in care am fost si eu. Familii intregi cu copii, bunici, unchi, matusi. Cu cat sunt resorturile au mai multe stele cu atat mai mult se vorbeste rusa la receptie, la piscina, programul de animatie. La restaurant esti intampinat cu „Dobro vecer”

2. Grecia - Am fost in Rhodos, la fel, plin de rusi. Inscriptii in ruseste, ospatari care te imbie in restaurant in ruseste.

3. Spania - Pe Costa Daurada, cea mai impunatoare statiune, Salou, este dominata de rusi. Este un fel de Ibiza pe bani mai putin, cu o gramada de cluburi, discoteci si restaurante. Daca iesi seara ramai interzis de la atatea „pitzi” rusoaice dornice de clubareala imbracate in cele mai sumare vestimentatii. Spaniolii terminati de criza, au dat mandria la o parte si s-au apucat sa se pregateasca pentru invazia ruseasca. In toate ziarele poti citi : Se busca chica con ruso...Stii ruseste ai job. Aceeasi statiune care anii trecuti era dominata de englezi si olandezi....

4. Andorra- Micutul stat dintre Spania si Franta a fost multi ani destinatia de shopping a spaniolilor si francezilor pentru ca nu se plateau taxe. Acum 7-8 ani, cand am fost prima data, ma frecam la ochi si nu imi venea sa cred ce reduceri au la toate sortimentele de marfuri de la haine la electronice. Anul acesta nu-mi venea sa cred ce scumpete este...reducerea doar pe hartie. Motivul: Invazia rusa, excursii de shopping. Zilnic vin autocare cu rusi din toate statiunile de la Mediterrana. Vin si arunca cu banii, drept pentru care andorranii s-au adaptat: nu mai fac reduceri la nimic si au invatat rusa. Pe toate magazinele gasesti inscriptii in rusa. Spaniolii si francezii nici nu mai merg la cumparaturi, doar le reproseaza andorranilor ca i-au tradat pentru un pumn de ruble in plus. Dar vine iarna...

Ca tip comportamental, turistul rus nu e iubit nicaieri. E genul de taranoi expansiv, fara prea mult bun simt, ne-adaptat civismului vestic. Ii place sa arate ca are si ca poate. Vrea sa beneficieze de toate facilitatile chiar daca nu are nevoie. Cheltuie tot bugetul cu care care vine, este atras de tot ce e scump de la vinuri pana la ceasuri si bijuterii. In general nu relationeaza cu turisti de alta natie pentru ca de abia stie sa lege doua vorbe in engleza. Dar tipul acesta de turist nu deranjeaza, i se trece cu vederea orice pentru ca el vine sa „sparga” banii.

Deci rusilor li s-au deschis usile in toata Europa din motive pur financiare: Sa le luam banii! Ofensiva rusa este facilitata, din observatiile mele, de TEZ TOUR din Rusia, unul dintre cei mai mari tur-operatori din Europa la ora actuala. Asociatia Tour Operatorilor din Rusia:  TEZ TOUR company is one of the leading tourist companies in Russia and the leader in sending Russian tourists abroad.  TEZ TOUR was founded in 1994 and now it covers ten destinations: Turkey (since 1994), Thailand (since 1997), Egypt (since 1999), Spain (since 2003), Cuba and Dominican Republic (since 2004), Maldives and Shi Lanka (since 2007), Greece (since 2008).

Plecand de premisa ca rusii bogati nu isi petrec concediile in locurile mentionate mai sus, de unde au rusii de rand atatia bani de au modificat status-quo-ul pietelor locale?  

marți, 28 mai 2013

Bazele educatiei adultilor: Taxonomia lui Bloom


În 1956, Benjamin Bloom  împreună cu un grup de psihologi din domeniul educational au dezvoltat o clasificare a celor mai importante niveluri de comportament intelectual în procesul de învățare. Cu ocazia cercetarilor, Bloom a constatat peste 95% din întrebările cu care se confruntă studenții în teste le cere acestora să gândească la cel mai scăzut nivel posibil ... reamintirea informațiilor.

Bloom a identificat șase niveluri în domeniul cognitiv, de la reamintire sau simpla recunoaștere a faptelor, ca cel mai scăzut nivel, apoi,  prin niveluri mentale din ce în ce mai complexe și abstracte, pana la cel mai înalt nivel care este evaluarea. Exemple de verbe care reprezintă activitatea intelectuală la fiecare nivel sunt listate mai jos:

1.Cunoaștere: aranjaza, defineste, demultiplica, eticheteaza, listeaza, memorează, numeste,  recunoaste, se referă, aminteste, repeta, reproduce
2.Întelegere: clasifica, descrie, discută, explica, exprima, identifica, indica, localizeaza, recunoaste, raporteaza, reformuleaza, revizuieste, selecteaza, traduce
3.Aplicație: aplica, alege, demonstreaza, dramatizeaza, angajaza, ilustreaza, interpreteaza, funcționeaza, practica, programeaza, schițeaza, rezolva, foloseste, scrie
4.Analiza: analizeaza, evalueaza, calculeaza, clasifica, compara, critica, diferențiaza, distinge, examineza, experimenteaza, întreaba, testeaza.
5.Sinteza: aranjeaza, asambleza, colecteaza, compune, construieste, creeaza, proiecteaza, dezvolta, formuleaza, gestioneaza, organizeaza, planifica, pregateste, propune, înființeaza, scrie.
6.Evaluare: evalueaza, susține,  atașeaza, compara, estimeaza, judecă, prezice, aproximează, selecteaza, sustine, valorizeaza, examineaza

În timpul anilor ’90, un nou grup de psihologi cognitivisti, condusi de Lorin Anderson (un fost student a lui Bloom), a actualizat taxonomia pentru a reflecta relevanța la realitatile secolului 21. Noua taxonomie include un nivel ridicat de performanta cognitiva intitulat "Creare".
 
 














Bibliografie
 
 

vineri, 17 mai 2013

Bazele educatiei adultilor: Teorii ale instruirii (II)


Un alt model bine-cunoscut de design instrucțional este The Dick and Carey Systems Approach Model. Modelul a fost publicat inițial în 1978 de către Walter Dick și Lou Carey în cartea lor intitulata The Systematic Design of Instruction.

Dick și Carey au avut o contribuție semnificativă in domeniul design-ului instruirii prin pilotarea unor noi puncte de vedere conform carora  instruirea nu este o sumă de părți izolate. Modelul se adresează instruirii ca un sistem întreg, cu accent pe relația dintre context, conținut de învățare și instruire. Potrivit lui Dick și Carey, "Componente cum ar fi trainerii, cursanții, materialele, activitățile de instruire, sistemul de livrare si mediul de învatare interacționeaza intre ele, ca impreună, să duca la rezultatele preconizate ale învațarii.
 
Componentele modelului de abordare sistemică, de asemenea, cunoscut ca Modelul Dick și Carey, sunt după cum urmează:

• Identificarea Obiectivelor de instruire: Obiectivul descrie o abilitate, cunoștințe sau atitudini (SKA)  așteptate a fi dobândite de catre cursanti la finalul instruirii.
• Efectuarea analizei de instruire: Identificarea a ceea ce un cursant trebuie să-și reamintească/ identifice/sa fie capabil să facă pentru a îndeplini o anumita sarcina
• Analiza cursanților și a contextelor: Identificarea caracteristicilor generale ale publicului țintă, inclusiv abilități anterioare, experienta anterioara, elemente demografice de bază dar și identificarea caracteristicilor directe legate de o anumita abilitate care urmează a fi dezvoltată, analiza a criteriilor de performanță și de învățare.
• Scrierea obiectivelor de performanță: Obiectivele descriu comportamentul, conditiile și criteriile.
Criteriile care vor fi utilizate pentru a evalua performanța cursantului.
• Dezvoltarea instrumentelor de evaluare: Vor fi definite instrumente de intrare, pretestare, post-testare, teste de practică.
• Elaborarea strategiei de instruire: activități de pre-instruire, prezentare de conținut, participarea activă a cursantilor, evaluare
• Dezvoltarea și selectarea materialele didactice: Alegerea de materiale relevante pentru obiectivele cursului.  
• Proiectarea și desfășurarea evaluarii formative: Designer-ul încearcă să identifice materialele de instruire care au nevoie de îmbunătățiri.
• Revizuirea instruirii: Identificarea și revizuirea elementelor de curs care necesită acest lucru.
• Proiectarea și desfășurarea evaluarii sumative. Testarea cunoștințelor furnizate prin curs, a nivelului de sinteză și înțelegere a conceptelor.  

Prin acest model, componentele sunt executate iterativ și în paralel, mai degrabă decât liniar.

 
Bibliografie:

Dick, W., & Carey, L. (1996). The systematic design of instruction. 4th ed. New York, NY: Harper Collin

miercuri, 15 mai 2013

Bazele educației adultilor: Teorii ale instruirii (I)


Asemeni lautarilor care au invatat sa cante dupa ureche, la fel si in domeniul formarii adultilor multi traineri practica aceasta meserie invatand modele de altii (mai slabe sau mai bune) fara a se documenta serios care sunt teoriile si practicile care stau la baza design-ului instructional. Avantajul cunoasterii acestora permite o mai mare flexibilitate și aplicativitate in proiectare în funcție de profilul grupului de cursanti și stilurile de invatare. Din acest motiv imi propun sa abordez in urmatoarele articole cateva din contributiile importante care au influentat modul de proiectare și livrare a programelor de instruire pe care le cunoastem azi.


Teoria instruirii dupa Gagne

Teoria instruirii dupa Gagne este utilizata pe scară largă in proiectarea instruirii în foarte multe domenii și programe. Sintetizând ideile din behaviorism și cognitivism, el ofera un model clar, care este ușor de urmat pentru proiectarea evenimentelor de instruire contribuind semnificativ la capitolul eficiența și concetrare pe subiect.

Pentru a identifica tipurile de învățare, Gagne s-a întrebat cum ar putea fi învățarea demonstrata. Astfel a clasificat domeniile de învățare, după cum urmează:
Domeniul Cognitiv
Informații verbale – reproduce informațiile
Abilități intelectuale - eticheteaza sau clasifica conceptele,  aplica normele și principiile, rezolvarea problemelor care permit generarea de soluții sau proceduri
Strategii cognitive - strategii utilizate pentru învățare

Domeniul Afectiv
Atitudini- demonstrate prin alegerea optiunilor
Domeniul Psihomotor
Abilități motrice - permite performanțe fizice

Gagne și Driscoll au elaborat un set de verbe standard corespunzătoare tipurilor de rezultate ale învațarii:

Informații verbale:, recita, spune, declara
Abilități intelectuale
1.Diferențiere:  distinge, diferențiaza
2.Concepte concrete: identifica, numeste, specifica, eticheteaza
3.Concepte definite: clasifică, sortează (prin definiție)
4.Reguli: demonstrează, arată, rezolva (cu o singură regulă)
5.Reguli superioare: genereaza, dezvolta, rezolva (folosind două sau mai multe reguli)
Strategia cognitivă: adopta, creaza
Atitudine: alege, prefera, favorizeaza
 Îndemânare: executa, efectueaza

Cele nouă evenimente ale instruirii (ca și condiții de învățare)
Potrivit lui Gagne, învățarea are loc într-o serie de evenimente de învățare. Fiecare eveniment de învățare trebuie să fie realizat înainte de următorul pentru ca învățarea să aibă loc. De asemenea, evenimentele de instruire ar trebui să reflecte evenimentele de învățare:
1.Captarea atenției: Pentru a asigura climatul instruirii, trainerul stimulează atenția.. Acest lucru ar putea implica utilizarea schimbărilor bruște în instruire.
2.Informarea cursanților cu privire la obiective: Trainerul comunică obiectivele cursului  și centralizeaza asteptările cursanților.

3.Stimularea experientelor  anterioare de învățare: Trainerul le cere participanților să-și amintească alte cursuri sau experiențe de învățare relevante pentru subiectul în discuție pentru a testa nivelul de cunoaștere.
4.Prezentarea motivației (de participare la curs): Trainerul pune accent pe caracteristicile distincte ale cursului și scoate în evidență motivele pentru care cursanții ar trebui sa se implice în activități.
5. Ghidarea experienței de învățare: Trainerul îi ajută pe cursanți să înțeleagă conceptele (codare semantică) prin organizarea cursului și relevanța  răspunsurilor.
6. Încurajarea implicarii: Trainerul le cere cursanților să demonstreze învățarea prin implicare activă și raspunsuri relevante.
7. Acordarea feedback-ul: Trainerul oferă un feedback asupra performanței cursanților.
8. Evaluarea performanțelor : Trainerul evaluează performanțele cursanților și prin feedback, consolideaza experiența de învățare.
9.Crestere retentiei și transferului: Trainerul concepe și implică participanții în variate aplicații practice pentru inlesni transferul de competență.


 

Bibliografie

Gagné, R. M. (1985). The conditions of learning (4th ed.). New York: Holt, Rinehart & Winston.
Gagné, R. M., & Driscoll, M. P. (1988). Essentials of learning for instruction. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.

vineri, 12 aprilie 2013

Sistemul paralel de educatie: meditatiile

Precum in sistemul de sanatate unde doctorii primesc „atentii” sub forma de cadou pentru grija fata de pacient la fel si in educatie exista aceasta practica sub forma unui sistem paralel de venituri din cadouri, interventii, meditatii. Cele două domenii au multe lucruri in comun:
- sunt domenii vitale/inevitabile pentru cetateni 
- sunt sub-finantate de la bugetul de stat
- desi sunt extrem de importanti, atat medicii cat si profesorii nu (mai) au un statut aparte
- salariile sunt sub limita demnitatii
- sub denumirea de medic sau profesor se ascund de multe ori și cei slabi, corupti, blazați cu caractere indoielnice
- in ambele domenii cadourile sau plata pentru serviciile „extra” reprezinta obiceiuri adanc inradacinate incat la un moment dat nu se mai face diferenta intre datul din placere sau datul din obligatie.
 
Concentrandu-ne pe sistemul de educație, avem suficiente studii si date care ne indica o constantă în promovarea sistemului de educație paralelă- meditațiile-în ultimii 20 de ani. Cu cat sistemul formal de educație este mai slab cu atat se intareste sitemul paralel. Dacă în urmă cu 25-30 de ani elevii erau trimiși de părinți la meditații doar înaintea examenelor importante (treaptă, bacalaureat) în ultimii ani asistăm la meditații care ajută elevul să promoveze în anul următor de studii, ceea ce este extrem de îngrijorător.
Profesorul Mark Bray de la Universitatea din Hong Kong, cu care am avut placerea sa ma intalnesc si sa discut la Columbia University despre practicile lipsite de integritate în educatie, si-a dedicat ultimii 15 ani studiind fenomenul meditatiilor private în toata lumea pe care-l numeste Shadow Education System (Sistemul Educational din umbra).
Conform acestuia, motivele pentru care merg elevii la meditații, fără a ne limita la acestea, sunt următoarele:
  • performanta slaba la clasa
  • insuficienta intelegere a conceptelor discutate in clasa
  • pregatirea pentru examenele importante
  • dorinta de a obtine note mai bune
  • impunerea din partea parintilor
  • lipsa sustinerii familiei in pregatirea temelor
  • urmeaza exemplul altor colegi care frecventează meditatiile
  • suplimentarea studiilor din scoala
  • absenta la cursuri pentru o perioada din diverse motive 
  Meditatorii sunt si ei de cel putin doua feluri:
1. Cei care sunt foarte buni în predarea specilității, cu o buna reputație pe plan local, astfel încât sunt recomandați chiar de alți profesori care îndrumă părinții spre acestia.
2. Profitorii sistemului care au vazut o oportunitate paralela de a face bani, avand deliberat o performanta slaba in predarea la clasa pentru a forta elevul sa vina la meditatiile oferite chiar de ei.
 
Din cauza acestora din urma, in multe țări s-a introdus în legislație interdicția de a medita proprii elevi. Chiar si asa, profitorii resusesc sa pacaleasca sistemul avand intelegeri intre ei, in aceeasi scoala sau chiar în scoli diferite, trimitandu-si elevii, unii altora.
 
Desigur, toti parintii isi doresc tot binele pentru copiii lor si incearca sa faca tot posibilul ca acestia sa aiba rezultate foarte bune la scoala. Insa a pompa bani intru-un sistem defect nu este o solutie. In mod normal, dacă elevul nu are probleme in dezvoltarea fizica si psihica si are un minim suport al familiei cu siguranta „pachetul educational” primit in scoala ar trebui sa ii fie suficient pentru a avea succes.
Inainte de orice decizie de a trimite copilul la meditatii parintele ar trebui sa identifice unde este problema:
- la școală? (Nu e mediul potrivit de invatare pentru copil?). Se poate schimba.
- la profesor? (Nu e suficient pregatit, nu are metoda, nu stie sa lucreze cu elevii?). Se poate schimba.
- la elev? (Nu are aplecare spre o anumita materie sau alta?) Acest lucru e in regula, e normal sa fie asa (cititi-l cel putin pe Daniel Goleman ca sa intelegeti). Incurajati copilul sa faca ce ii place, doar asa poate reusi in cariera sa. Daca exista materii de examen la care performanta este slaba, suficient este sa le treaca. In schimb insistati sa exceleze la acele materii spre care este atras.
- la parinte? (vreti sa ia 10 la toate examenele?) Intre scoala si propriul copil intotdeauna sa va ascultati instinctul si propriul copil. Incercati sa il cunoasteti, sa il intelegeti si sa il motivati. Aveti rabdare si comunicati permanent cu copilul. In cresterea performantelor scolare trebuie sa ii oferiti suport psihic si incurajare nu suport financiar. Invatati-l sa pescuiasca, nu ii oferiti pestele ori de cate ori ii este foame. Copilul are drumul sau in cariera si chiar nu este nevoie sa devina ceea ce au dorit parintii sa fie si din diverse motive nu au putut. In concluzie, nu ii impuneti cu forta ceva ce nu ii face placere sa studieze, sa aprofundeze.
 
Dupa ce ati raspuns la toate aceste intrebari luati o decizie privitoare la meditatii. Chiar este nevoie de ele? Chiar vreti sa cheltuiti banii intr-un sistem negru, nefiscalizat ale carui rezulatate nu pot fi masurate obiectiv? 
 
Pentru toate implicatiile legate de meditatii va invit cu caldura sa cititi:
 
         
 
 P.S. Pentru cei cateva mii de profesori care ma cunosc si care se afla in situația de a-si completa veniturile din meditatii: Prefer sa ma urati pentru ce am scris dar sa imi dati dreptate ca in acest fel nu se mai poate continua...
 
 
 

joi, 28 martie 2013

7 sfaturi pentru a deveni un lider la locul de muncă

Sa recunoastem ca nu toti angajatii isi doresc sa fie lideri si nici nu gasim multi sefi cu aceasta calitate. Daca totusi simti ca ai gasit locul potrivit unde vrei sa te impui dar titlul sau functia nu iti permite deocamdata, tot ce trebuie sa faci este sa te pozitionezi mai bine in cadrul colectivului si al companiei. Nu este usor si nici lipsit de efort, de cele mai multe ori fiind nevoie de schimbare de atitudine la nivel personal. Merita? Acest lucru voi trebuie sa-l stiti in functie de obiectivele de cariera si de structura voastra interioara. 

Există mai multe moduri de castigare a pozitiei enumerate mai jos. Aveți posibilitatea să utilizați aceste acțiuni, care va vor poziționa în mod inevitabil ca lider la locul de muncă, fara ca ambițiile voastre sa fie foarte evidente.

1. Asuma-ti responsabilitatea

Liderii iși asuma responsabilitatea pentru orice lucru care poarta amprenta sa. Asta înseamnă că, atâta timp cât participă într-un proiect, trebuie sa-si asume atat succesul cat și eșecul proiectului. Recunoasteti-va greșelile - e în regulă să gresiti din cand in cand. Nu se poate învăța dacă nu ai făcut nici o greșeală. Prefer sa gresesc decat sa am mustrari de constiinta ca nu am incercat deloc!!!

2. Crede in relatia win-win

Un val ridică toate bărcile, nu numai pe a ta sau a altora- asa gandeste un lider win-win. Doar pentru că lumea crede ca domeniul afacerilor este urât, și că trebuie să fi manipulator nu trebuie sa te descurajeze sa participi. De fapt sta doar in puterea ta de a schimba abordarea si de a nu te simti amenintat de tacticile dure utilizate in domeniu. Rasfrange o influență pozitivă asupra oamenilor din jurul tău. Puterea de a inspira oamenii te va propulsa rapid acolo unde iti este locul.

3. Forteaza-ti limitele
Incearca lucruri noi, la un anumit nivel de risc. Asigura-ti lipsa confortului pentru o perioada. Chiar daca un anumit risc te face sa pari stupid in ochii celorlalti riscă, ce ai de pierdut? Liderii isi asuma riscuri. Ei nu se tem sa faca ceea ce cred ei ca e bine.
Asuma-ti un proiect pe care nu-l vrea nimeni si demonstreaza-ti competenta. 

4. Daca ai o idee, scrie 
Lumea este plină de oameni care vorbesc prea mult si nu fac destul. Inca traim in cultura orala. Daca vrei sa devii un lider la locul de muncă, acționeaza, fa planuri. Dacă aveți orice idei, care va „bantuie” mintea, scrieti-o pe hartie si propuneti dezvoltarea ei. Nu contează dacă ai inca un plan, doar scrie. Este puterea magica a cuvantului scris.

5. Cauta oportunitati oriundeNu este nevoie sa iti creezi oportunitati de a conduce. Oportunitățile de a conduce sunt peste tot. Ai nevoie să fi conștient de aceste oportunități si sa te oferi voluntar acolo unde nimeni nu vrea sa conduca. In timp iti vei castiga si titlul. Daca nu vezi oportunitatile inseamna ca iti scapa ceva.

6. Fii deschis
Fii deschis la critici, altfel traiesti doar in lumea ta. Ce înseamnă asta? Când ti se ofera feedback, hraneste-te cu ideile altora, sunt gratuite. De multe ori, aceste idei provin de la oameni mai destepti decat tine. Sunt sfaturi gratuite cu privire la modul de a îmbunătăți lucrurile. Asta e ceea ce are nevoie un lider - feedback-ul constant. Un lider care se hraneste doar cu propriul feedback, curand moare de foame din lipsa de idei.

7. Ofera, Ofera, Ofera

Acesta este modul de deschidere. Scoate tot ce ai mai bun din interior. Dă tot ce ai: idei, gânduri, planuri. Simte-ti vulnerabilitatea și învață să o exploatezi. Atunci când iți expui ideile altele noi le vor lua locul. Asa iti incurajezi creativitatea. De unde iti vin ideile noi? Din partea criticilor care doresc să te dărâme, de la susținători bine intentionati și de la oamenii de la care te astepti mai putin.
Oferind idei, ganduri si planuri, faci loc pentru altele, iti largesti orizonturile, te îmbogățești . Acesta e modul în care poti deveni un lider la locul de muncă.

Nu vă fie teamă de de riscuri. Aveti mai mult de câștigat decât de pierdut atunci când va deschideți!
Adaptat după un articol scris de Yun Siang Long pe www.careerealism.com

miercuri, 27 martie 2013

Standardizare vs. personalizare

Astazi mi-am propus sa vorbim putin despre tema aceasta pentru ca exista o multime de voci in jurul meu spunand ca disputa dintre standardizare si personalizare seamana teribil de mult cu povestea fast-food vs. slow-food.  Am sa vorbesc de aceste lucruri mai degraba in calitate de consumator decat de sustinator al vreunui concept.
 
Care sunt perceptiile sociale si economice pe piata legate de cele doua concepte:
 
1. Produsele si serviciile standardizate sunt mai ieftine si se adreseaza oamenilor cu venit mic si mediu
2. Produsele si serviciile personalizate sunt mai scumpe si se adreseaza celor cu venit mare
3  Produsele si serviciile standardizate ti se potrivesc partial, te satisfac intre 50-70%. In general cumperi marca ce te satisface in proportia mai mare.
4. Produsele si serviciile personalizate ti se potrivesc 100%
5. Produsele si serviciile standardizate au calitatea garantata de standard
6. Produsele si serviciile personalizate au calitatea garantata de prestigiul producatorului si de recomandarile clientilor
7. Produsele si serviciile standardizate sunt dezvoltate in numar mare, la cantitate, profitul legandu-se de numarul de  produse si servicii vandute.   
8. Produsele si serviciile personalizate sunt unice, productia fiind limitata strict la cerere, profitul fiind calculat pentru fiecare proiect in functie de mai multe criterii specifice.  
9. Produsele si serviciile standardizate necesita la producator o investitie  mare doar la inceput in echipamente, standardizarea proceselor, certificari
10. Produsele si serviciile personalizate necesita la producator investitie permanenta in functie de comanda si cerinte.
11. Produsele si serviciile standardizate sunt percepute ca lucruri obisnuite, de multe ori banale
12. Produsele si serviciile personalizate sunt percepute ca fiind speciale, marcheaza momente speciale din viata clientului
13. Produsele si serviciile standardizate nu pot fi imbunatatite imediat daca apare aceasta nevoie.
14. Produsele si serviciile personalizate pot fi imbunatatite, upgradate sau modificate oricand.   
15. Produsele si serviciile standardizate au o perioada de garantie limitata/scurta
16. Produsele si serviciile personalizate au garantie pe toata durata de viata.
 
Dincolo de aceste perceptii e clar ca ne-am obisnuit existenta atat cu produse si servicii standardizate cat si cu cele personalizate.  De fapt cred ca discutia ar trebui sa fie pe ce anume ar trebui standardizat si ce personalizat. Standardizarea este foarte buna in domeniul tehnic. Cred ca toti suntem de acord cu asta. In producerea materialelor pentru constructii ar fi jale daca nu ar exista standarde, in domeniul transporturilor, exploatarea zacamintelor, etc. Standardizarea merge perfect acolo unde nu tine de gusturi ci de alte considerente tehnice, practice, de securitate. Acolo unde exista posibilitatea, producatorii au inteles ca si produsele standardizate pot fi putin personalizate (in general poti alege model/sortiment, culoare, etc).     
 
 
Procesul de standardizare oferă beneficii considerabile mediului de afaceri, consumatorilor şi societăţii, impulsionând inovaţia şi întărind competitivitatea economică. Acest proces încă nu este pe deplin înţeles de cei mai mulţi potenţiali participanţi şi beneficiari ai acestuia. Înţelegerea şi implicarea rapidă în acest proces va conduce la obţinerea beneficiilor cu eforturi mai reduse decât în cazul amânării acestei decizii (ASRO-Indrumar).
 
Eh, acest lucru este usor enervant pentru mine. Ofensiva din ultimii ani a organismelor de standardizare si certificare in goana dupa clienti si profit au indus ideea ca orice produs si serviciu poate fi standardizat (daca nu ele in sine macar niste procese de management care stau in spatele productiei). In principiu ei au dreptate insa nimic nu garanteaza ca daca introduci standardizarea iti vei pastra clientela sau mai mult iti poti extinde piata. Stiu o gramada de producatori din domeniul alimentar care dupa ce au introdus standardizarea gustul produselor nu mai era acelasi pentru ca au asociat standardizarea cu eficientizarea costurilor si cerificarea ISO cu instrumentele de marketing. Multe branduri renumite pentru calitatea si gustul produselor au devenit amintire. 

Avantajele standardizarii sunt in buna parte pentru firme/patroni. Scad costurile de productie, au un control sporit, pot face o planificare pe o perioada mai mare, creste viteza de productie, se pot integra mai usor in piata internationala. Ca simplu consumator, un produs sau un serviciu standardizat nu-mi spune decat ca are teoretic aceleasi caracteristici cu altele din aceeasi serie si ca imi asigura aceeasi calitate pe toata durata de viata a produsului (aici e discutabil). Prin producerea unei palete largi de produse si servicii standardizate fiecare companie spera sa satisfaca cele mai variate nevoi si gusturi in piata scopul final fiind fidelizarea clientului, macar pentru o vreme, de un produs sau serviciu din portofoliu.

Personalizarea in schimb, are ca element central nevoia si dorinta clientului. In functie de bugetul disponibil, calitatea unui produs sau serviciu este cea garantata de producator sau sau la un nivel superior.  Niciodata un produs "stoc" nu se poate compara cu unul "custom", cum nici Big Mac-ul nu se poate compara cu un produs culinar facut de un "master-chef" pentru un client cu obraz subtire.  

Revenind la domenii, este clar ca avem nevoie de standardizare in unele si personalizare in altele. De exemplu, nu inteleleg ce cauta standardizarea in dezvoltarea resurselor umane...introducem pe un capat boi, vaci, capre, gaini aplicam standardul si ne asteptam sa avem la capatul celalalt cai pur-sange cu certificat ISO?  Desi unii au incercat deja rezultatele sunt dezastroase pentru ca oamenii sunt oameni. De curiozitate observati vanzatoarele de la orice supermarket mare. Ele sau ei au primit o instruire standardizata pentru acelasi tip de job. Doar observati-le. Vi se pare ca danseaza sincron? NU. Categoric nu. Una este zambitoare, una trista (desi a fost instruita sa zambeasca), alta te ajuta sa pui in plasa, alta nu, unele se misca mai repede, altele mai incet, cateva vorbesc frumos si initiaza dialog, o alta parte dintre ele vorbesc impertinent, unele doar strictul necesar. Dar toate au pe piept sigla supermarketului, deci standardul, simbolul calitatii. In resurse umane nu exista formule exacte care de fiecare data aplicate sa dea acelasi rezultat. Nu functioneaza nici in muzica, nu functioneaza nici in arte si probabil nicaieri unde exista rezultatul/produsul depinde de actiuni neconventionale si creativitate.   

Nefiind expert in domeniul standardelor ci doar consumator mi-ar placea sa aud si alte pareri mai avizate.

 
  
 
 
 
 
 
   

luni, 25 martie 2013

Loc de muncă sau carieră?

Desi s-a dezbatut mult pe teama aceasta inca exista multa confuzie in definirea carierei si mai ales in ce cred oamenii despre viata lor profesională si evolutia acesteia. In functie de educatie, nevoi, motivatii, planuri si contexte personale unii oameni isi doresc doar un simplu loc de munca, altii isi doresc o cariera. Insa paradoxul este acela ca oricand un simplu loc de muncă poate deveni inceputul unei cariere precum si ceva promovat drept cariera (vezi MacDonalds) poate deveni in timp un simplu loc de muncă trecut în istoricul profesional al unei persoane. Este vorba doar de motivatii si optiuni/alegeri.
 
In sens clasic cariera reprezintă:
-  o alegere/set de alegeri pentru oamenii cu un anumit nivel si specific de educație
-  învățare permanentă și implicare
-  un traseu neparat evolutiv ca funcție/funcționalități/aptitudini/responsabilități
-  o profesie intr-un domeniu anume
-  dorința de a obține performanță și rezultate
 
Cariera poate fi planificata sau nu, dar in esenta ea reprezintă traseul dorit în viața profesională. Unele persoane sunt consiliate încă din scoala primara  asupra traseului educațional și al viitoarei cariere. De exemplu, un copil talentat in muzica, cu susținerea părinților va avea o carieră previzibilă, planificată -  Liceul de muzica, Conservatorul, apoi activarea ca muzician într-o formatie/ filarmonică/opera, etc. Cu cât este mai talentat cu atât va reuși să-și impune numele în domeniu. La fel se poate întâmpla în sport sau în domeniul artelor.  Toata planificarea carierei va esua daca demersul a fost construit exclusiv pe voința părinților și nu pe talentul copilului. O alta componenta importantă este cultivarea plăcerii de a pune în valoare talentul. Dacă actul de educație  nu este echilibrat ci mai degraba se optează pentru stilul disciplinei spartane mulți tineri talentați la varsta alegerilor vor opta pentru altceva pentru ca nu gasesc placere in ceea ce fac.
 
Există numeroase studii care spun că sistemul educațional românesc nu ajută deloc absolvenții în identificarea și urmarea unei cariere (cu mici excepții). Astfel, primul angajator devine un reper extrem de important în alegerea un traseu profesional. Daca nu neaparat un exemplu de urmat măcar o experiență catalogată drept „asa ceva nu imi doresc pe termen lung”. Tocmai de aceea mulți tineri schimbă 3-4 locuri de muncă în primii 5 ani  după absolvire pentru ca nu au o direcție clara, nu sunt încă decisi ce vor să facă iar salariile primite nu au compensat lipsa motivatiei. Deci, într-o primă fază, motivația și previzionarea oportunităților sunt cele care fac diferența între un simplu loc de muncă și începutul unei cariere. Cei deciși și motivați, aleg domeniul de la început și chiar daca schimba angajatorul vor face carieră în domeniul ales, altii indecisi vor schimba mai multe domenii și angajatori pana vor gasi ceva care să le satisfacă criteriile de carieră. Unii mai de vreme, altii mai tarziu, altii niciodata. Sunt oameni care au avut o viata profesionala „la supravietuire”, muncind 35 de ani în 10 domenii diferite, la 20 de angajatori, exploatându-și un minimum de competențe profesionale.

De unde stii ce vrei?
 
Un loc de muncă = un loc spre care pleci dimineața și te întorci după norma de lucru, cu unica motivație, aceea de a caștiga un minimum de bani. Nu există implicare emoțională aproape deloc, singura grija fiind aceea de a face sarcinile obisnuite pentru ca nu cumva sa ti se taie din salariu. O altă grijă este să nu superi seful. Colectivul, atmosfera si relationarea nu sunt importante daca singura tel este salariul. Scopul central este salariul lunar.
 
Cariera= serie de oportunități de angajare conectate cu scopul de a acumula competență și experiență pentru a trece la un nivel avansat ca poziție, funcții, salarizare. In construirea carierei se investeste energie, emoții, creativitate cu scopul de a excela în activitate și de a cladi relatii de durată care pot ajuta în atingerea obiectivelor de cariera. Scopul central este promovarea și statutul.       
 
După unii autori, chiar dacă ai avut multe locuri de muncă și ai schimbat domeniile poti afirma ca ai dezvoltat o carieră dacă ai exploatat acelasi set de competențe. Tine de strategia fiecaruia și motivațiile sunt diferite. Există persoane care preferă in loc de promovare la actualul angajator, aceeași poziție la altă companie pe salariu mai mare sau pentru cele mai diverse motive (alt sef, alt colectiv, mai aproape de casa, etc). Alte persoane pur si simplu nu pot activa mai mult de un an sau doi intr-un domeniu, apare plictiseala si doresc să schimbe permanent. Altii sunt conservatori, desi nu sunt sanse de promovare, raman 30 de ani la acelasi birou gasind balanta perfecta intre disponibilitatea sa de implicare si salariu.

Nimic nu este gresit atata timp cat constientizam ca:
- fiecare loc de muncă este parte din cariera noastra/istoricul profesional
- la fiecare loc de muncă ne imbunatatim abilitățile și dezvoltăm resurse pentru viitor
- fiecare loc de muncă oferă oportunități de relaționare și de creare de conexiuni utile pe viitor
- la fiecare loc de muncă presupune implicare si trebuie să dam tot ce avem mai bun. Macar din respect pentru noi.
- suntem impăcați cu noi însine ca am acceptat sa lucram in acea companie chiar si pentru o perioada scurta de timp si o putem trece la capitolul experienta utila.

O vorba veche suna cam asa: Cariera cere sacrificii! Nu sunt de acord cu acest mod radical de a vedea lucrurile (vezi si articolele mele precedente). Daca sacrificiile sunt prea mari inseamna ca nu este cariera potrivită. O cariera buna vine cu oportunitati atat pentru angajat cat si pentru familia sa. Totul poate fi negociat pentru a obtine armonie. Daca esti bun cu adevarat in ceea ce faci nu e nevoie sa iti petreci 12 ore pe zi la birou, mai ales cu tehnologia din ziua de azi. Competitia s-ar multumi sa te aiba 7 ore/zi. Am intalnit destui oameni care din cauza asa ziselor sacrificii pentru cariera au pierdut lucruri pe care nu le-au mai recuperat niciodata (familie, sanatate, timp, pasiuni, etc.)

In concluzie, cariera de succes se obtine cu implicarea sustinuta la angajatorul potrivit. Degeaba stai pana tarziu pe baricade daca nu te observa si nu te sustine nimeni. Fie din cauza sefilor, colegilor sau a muncii in sine, exista locuri de munca bune in care e o placere sa lucrezi si sa iti construesti cariera, locuri de muncă rele pe care le induri o perioada cu scopul de a capata experiența si locuri de muncă mizerabile. Oricat de mult iti doresti un job nu accepta sa muncesti si sa iți pierzi timpul in astfel de locuri.

Daca poti sa alegi, alege doar ceea ce crezi ca iti face placere sa faci. Doar asa poti fi bun, apreciat, promovat.  Cariera construita cu rabdare, pe acumulare de competență, este cea mai sanatoasa. In cariera, ambitia neacoperita de competenta te face sa pari ridicol...
       
 
 

vineri, 22 martie 2013

Poti sa ai o cariera de succes daca esti lenes? Raspunsul este DA!

Majoritatea oamenilor cred ca numai daca muncești din greu și tot timpul poți să reușești. În general, succesul este asociat cu persoanele hiper-dinamice, proactive, dependente de muncă. O altă caracteristică a zilelor noastre este legată de stres: Nu esti stresat, nu muncești suficient! Avem chiar și în România cazuri de consultanți care au ignorat stresul și dependenți fiind de muncă sau de promisiunea unei cariere de succes s-au imbolnavit grav sau chiar au decedat. Este cunoscut cazul tinerei Raluca Stroescu, manager de audit la Ernst&Young (pentru cine nu isi aminteste, detalii aici).
Sunt ferm convins că și cei care muncesc foarte mult și consideră ca au o carieră de succes au simțit de multe ori că:
- în ciuda eforturilor constante cariera/afacerea lor stagnează
- sunt zile în care „motorul” merge (și consumă) în gol
- au o direcție haotică, nu văd lucrurile mari din cauza celor mici și stresante
- toate lucrurile importante trebuiau rezolvate alaltăieri
- multitasking-ul este o porcarie mancatoare de energie si ca de fapt nu munca te omoară ci „switch-ul” permanent între task-uri
- pierd timpul mai mult cu explicarea soluțiilor decât cu rezolvarea propriu-zisă a problemelor
- target-urile financiare fixate de management sunt de pe altă planetă ignorând realitatea și mersul pieței.  
- nu mai au motivația muncii și bucuria de a vedea rezultatele dar continuă din obișnuință ca așa e trendul
- înlocuiesc exprimarea sinceră a sentimentelor cu fraze standard de PR chiar și în prezența familiei
- persoana sa, sănătatea și implicarea în familie sunt pe ultimul loc pe ordinea de zi;  mersul la medic sau dusul copilului la școală este o corvoadă producătoare de nervi și  disconfort în contextul vieții profesionale
- deși au o situație financiară bună sunt nefericiti.
 
DE CE UNII MUNCESC PE RUPTE SI NU AU SUCCES?
 
Principiul auto-depășirii
 
Economia actuală este bazata in mod eronat pe principiul auto-depasirii, ignorand toate celelalte variabile care pot să facă dintr-o afacere sau cariera una de succes. Să producem mai mult, mai bine, cu costuri mai mici, într-un timp mai scurt și cu un profit cat mai mare. Acesta este mesajul de bază transmis în organizațiile contemporane. Toate companiile, mai ales multinationalele, de la an la an visează mai multe piețe, producție mai mare, mai mulți clienți, profit mai mare cu x % „forjand” la maximum resursa umană. Productia exagerată susținută de sistemul creditelor bancare a incurajat nevoia de consum scurtând durata de viață a produselor. Însă arhitectura economică bazată pe consumismul anilor 2000-2007 și-a demonstrat limitele. Am ramas cu obiceiurile dar nu și cu resursele. Sir Ken Robinson, expert in educatie, spunea ca ar trebui sa renuntam la linearitate si mai bine am analiza lucrurile din punct de vedere organic. Piața, locul de care este legată atât afacerea cât și cariera trebuie privită ORGANIC. Ca orice organism viu, are pofte, preferințe, stare de sănătate, limite de consum, rezistența la nou, limite de plată, nevoi diverse. Deși companiile știu acest lucru, că piața se contracta și se dilată în funcție de cele discutate mai sus se continuă cu acest principiu al auto-depășirii si in fiecare an mai pun cate un procent în plus ca target mizand in continuare pe volumul vanzarilor, ingnorând nivelul, sănătatea și disponibilitatea pietelor. Astfel avem la momentul actual in față imaginea unei piețe scârbite de atâta ofertă, ”indopata” cu milioane de produse si servicii de care, în mare parte fie nu are nevoie fie nu mai are resurse financiare sa le cumpere. In loc sa se îngrase piața slabește deși este indopata. Acest model economic asemanator cu o schema Ponzi in care „ieșirile” au depășit „intrarile” deja a afectat societatea in ansamblul ei. Pur si simplu nu este UMAN să încurajezi piața să consume ACUM ce va produce peste 10 ani pentru ca unii sau alții să raporteze profit peste așteptări. Oricum am lua-o, resursele naturale ale pietei pe 50 de ani au fost consumate deja de „baietii destepti” ai economiei mondiale. Asistam la moartea nevoii naturale a pietei care a fost inlocuită de nevoia indusa. Stim NOI mai bine de ce ai nevoie...    
 
Credeți că artizanii acestui sistem sunt stresați? Uită de sănătate, familie, prieteni? Nu au zile libere? Dimpotrivă, pentru ei este un joc, un joc de sah, pe care il joacă cu plăcere împreună cu cei ca ei. Target-urile sunt pentru subordonati, singura lor implicare directă fiind aceea de a mai trage cate un sut în dosul vre-unui CEO, asa de impulsionare. Apoi daca lucrati intr-o multinationala stiti ca rolul principal al unui top manager este acela de „kicking asses” din partea consiliului director si de transmitere invariabila a mesajelor gen ”E bine, dar putem (adica impreuna) si mai bine”. Din nou ajungem la auto-depasire. Mi-e teamă sa îți spun, ca angajat într-o corporație de acest fel, indiferent cât efort depui, esti doar un numar...Tu stii daca esti platit suficient ca sa merite. Nu te lasa influentat de politicile de personal si eventulele bonusuri. Aristotel spunea:  „De unealtă trebuie să avem grijă, în măsura în care aceasta este în interesul lucrului”. Când deci sclavul este un bun instrument de lucru, este înţelept să-l hrăneşti suficient, să-l îmbraci mai bine, să-i laşi timp liber, să-i dai voie să-şi creeze o familie, să-l laşi să întrevadă acea recompensă supremă, rarisimă – libertatea, eliberarea.
Ca „lenesi” (sau leneși de-a dreptul) stiți ca nu puteți face față într-un asemenea sistem în care vi se cere prezență 100%, implicare 1000%, sarcini repetitive si multitasking.
 
Leneș (în contextul articolului) = persoană inteligentă, care își alege aleatoriu timpul de muncă, în funcție de chef și creativitate, nu are un program fix zilnic, îsi respectă nevoile, îsi satisface toate plăcerile zilnice, doarme cât vrea, pleacă unde vrea sau alege să stea acasa, pleaca in vacante unde si cand doreste.
 
Cum poate un leneș să aiba succes?

Marc Allen în Ghidul succesului pentru leneși precizează clar ca a fi leneș nu inseamnă să nu ai direcție. În opinia sa toți dispunem de instrumentele necesare pentru a reuși și nu trebuie decât să ne focalizăm mintea creativă în direcția potrivită.

Pașii succesului în opinia lui Marc Allen:

1.Intreaba-te ce vrei sa faci cu restul vieții tale.
2.Imagineaza-ti un tablou ideal cum si unde te vezi si ce vrei sa ai in 5-10 ani. Cand ti-e comod...Daca esti super leneș imagineaza-te peste 10 ani.
3. Spune-ți că oportunități le gasești oriunde. Le vezi doar daca le cauți. În fiecare necaz sau neajuns există și un beneficiu, doar trebuie sa il vedem.
4. Desenează pe o coală de hartie unde te visezi peste 5-10 ani. Cum arată viața, unde locuiești cu ce te ocupi, ce realizari ai, cum arata o zi obisnuita. E important sa vizualizezi toate acestea. Prioritatea este viața relaxată.
5. Inlocuieste munca asidua cu una mai inteligenta. Munca inteligenta economiseste timp.
6. Ia o coală de hartie si formuleaza-ti obiective pentru anii urmatori, asa cum iti vin. Fara indoieli si fara temeri. E important sa le SCRII.
7. Transforma obiectivele in afirmatii la timpul prezent. Ex. din Voi avea o cariera de succes in muzica! in Imi formez acum o carieră în muzică! Scrie o listă de maximum o pagină pentru viitorii ani.
8. Alungă orice îndoială sau temere pentru că sunt piedicile cele mai mari. Gândurile mari au nevoie de calm și limpezime.
9. Notează fiecare credință negativă sau limitativă. Formulează o afirmație simplă care să o contracareze. CUVINTELE AU FORȚĂ mai ales dacă sunt scrise.
10. Ia fiecare obiectiv in parte si scrie un plan de actiune. Cum crezi TU ca poti sa il atingi. Nu contează forma atata timp cat constientizezi actiunile. Transforma visele in INTENTII.
11. Planul iți releva reteta succesului. Ai libertatea de a corecta planul oricand. Traiectoria se ajusteaza. Repeta-ti ca trebuie să faci totul într-un mod lejer și relaxat, sanatos si pozitiv.
12.  Ia totul ca pe un EXPERIMENT. Fa o invoiala cu indoielile tale ca pe durata experimentului sa te lase in pace.
13. Muncește în parteneriat cu toată lumea. Parteneriatul este cea mai puternică formă de interacțiune socială.
14. Ajută-ți partenerii să-și implinească visele. Și ei te vor sprijini în visele tale.
15. Chair dacă suferi un eșec nu renunța. Singurul eșec este RENUNȚAREA.
16. Cheia succesului este sa gasești ceva care ADORI sa faci. Esti super-pasionat de artă? Fă o afacere în artă? In IT, in muzică, in orice iti place cu adevarat. Elaborează un produs sau un serviciu fara a te gandi la bani. Da tot ce ai mai bun. După ce e gata fă o strategie și prezintă-l domeniului. Vinde-l la prețul corect.   
17. Controlati-va finantele. Nu cheltuiti la inceput mai mult decat este necesar.
18. Pentru a fi creativi trebuie sa va relaxati, sa fiti leneș
19. Odihniti-va, luati-va vacante, calatoriti
20. Din moment ce este experimentul vostru voi puteți să stapâniți timpul. Intreaga perceptie asupra timpului se schimba o dată ce înțelegem ca AVEM TIMP SUFICIENT.
21. Poți atrage banii sau alte resurse doar într-un mod relaxat. Cere si ti se va da. Nici mai mult, nici mai puțin.
22. Fii onest, respectuos si transparent, doar asa consolidezi parteneriatul
23. Evită litigiile judiciare
24. Donează un procent din câștig celor aflați la nevoie. „Dă și ți se va întoarce inzecit!”

Gânditi-va la voi, nu e așa ca au fost momente in care într-o jumătate de oră ați reușit să terminați ceea ce nu ați putut face într-o săptămână de muncă asiduă? De ce oare?

Suntem oameni, nu roboți și nici o zi nu seamana una cu cealaltă. Standardizarea forțată a muncii aduce a fast-food...deci e nesanatoasa. Dar despre asta intr-un articol viitor