Studiind in aceste zile literatura din domeniul Leadershipului am observat ca in proportie de 90% accentul cade pe calitățile liderului, pe profilul sau. Fie ca e innascut, educat ca lider, sau ambele variante, discutia mereu cade pe ce trasaturi trebuie sa aiba, ce temperament, cum relationeaza cu oamenii din jurul sau. Si de aici o intreaga despicare a firului in 14 asupra formulei de lider de succes si care ar fi mai degraba potrivit intr-o companie sau alta. In prea putine locuri am vazut dezbateri cu privire la personajele din jurul liderului. Si atunci intrebarea mea este una simpla:
Reusesc liderii singuri?
Am avut senzatia ca in aproape toate studiile se pleaca de la ideea ca liderul este deja inconjurat de oameni competenți, fiecare la locul potrivit, fiecare aducand un plus valoare iar rolul liderului este acela de a jongla, in stil personal, cu toate aceste „asset”-uri, si de a aplica reteta de succes personala cu care isi atinge obiectivele. Acesti lideri sunt prezentati ca exemple in reviste precum Forbes, Bloomberg Bussinessweek, etc.
Un bun prieten, specialist in resurse umane, spunea ca NIMENI NU REUSESTE SINGUR, si in mod sigur eu ii dau dreptate. In cazul acesta ar fi interesant de vazut cine sunt personajele din spatele succesului lui Richard Branson, Donald Trump, Warren Buffet sau altii. Aici trebuie sa fim circumspecti pe cine incadreaza media ca lideri si vizionari. In domeniul de afaceri, e cel mai inselator sa faci asemenea incadrari. Sunt convins ca inainte de criza multe publicatii il considerau pe Bernard Madoff un lider si vizionar. Din punctul meu de vedere leadershipul nu inseamna escrocherie la scala globala, iar unul care-si creeaza imperii tragand ”sfori, tepe si tunuri” nu se cheama lider, nici vizionar, tot un escroc si un profitor ramane indiferent de volumul hotiei. Ca o paranteza, ma deranjeaza cand aud in presa formularea generala de „om de afaceri” atribuita oricarui farsor. Ex: Omul de afaceri X a fost condamnat la 5 ani de inchisoare pentru evaziune. Pai ori e om de afaceri, ori e evazionist ori cei doi termeni sunt sinonimi.
Un domeniu in care lidershipul este mai usor de observat si nu este ”pacalit” prea tare de alte practici este sportul. Si excludem de aici cazul Lance Armstrong. Un capitan de echipa adevarat trage echipa dupa el, reuseste sa obtina rezultate pe care nu le-ar fi crezut nimeni, dar capitanul in sine, fara echipa, nu valoareaza mai nimic.
Sa-l luam ca exemplu pe Jose Mourinho, este un fenomen, un lider autentic. A reusit sa obtina rezultate, cupe si glorie la toate echipele la care a fost antrenor. Insa toata lumea recunoaste ca a beneficiat pe unde a fost de toate conditiile: jucatori de calitate exceptionala, sprijinul total al clubului, mana libera la transferuri, venituri mai mult decat motivante. Intrebarea la care lumea sportului evita raspunsul este daca acelasi Jose Mourinho, geniul, ar fi reusit sa obtina rezultate la o echipa saraca, cu jucatori necunoscuti si fara conditii deosebite.
Prea putin se discuta cat timp ii ia unui lider autentic sa isi construiasca o echipa competenta, care sa-l inteleaga, sa-i descifreze viziunile, sa aiba competentele necesare de a executa planul si nu in ultimul rand de a ramane loiali. Pana si cei mai grozavi lideri au nevoie sa se consulte si toti au avut pe cineva langa ei. Bill Gates l-a avut alaturi pe Paul Allen, Steve Jobs pe Steve Wozniak si apoi Tim Cook, Donald Trump a fost consiliat de tatal sau apoi a angajat in companiile sale cele mai competente creiere in domeniile respective. Este foarte cunoscut reality show-ul in care Donald Trump angaja tinere talenete pentru companiile sale trecandu-le prin tot soiul de probe.
In concluzie as spune doar atat ca un lider autentic nu valoreaza nimic fara o echipa performanta de executanti. Ar fi doar o viziune fara finalitate. Mi-ar placea ca studiile din domeniul Leadership-ului sa vorbeasca mai mult si despre profilul echipei si cum contribuie aceasta la succesul liderului.
In videoul de mai jos liderul autentic ii compatimeste pe cei care nu sunt pregatiti, in schimb este mandru de ”echipa” lui super-competenta. Stie ca fara o echipa pregatita nu ar castiga nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu