Translate

miercuri, 21 mai 2014

Masterat in Politici și Management în Educație



Obiectivul masterului (ce profesiuni vizează):
Obiectivul masterului “Politici și Management în Educație” (PME) este de a forma specialiști în analiza politicilor educaționale desfășurate atât la nivel local instituțional, cât și nivelul statelor naționale și a organismelor internaționale. Totodată, masteratul PME pregătește experți în management și leadership educațional, formând: personal de conducere pentru instituțiile educaționale preuniversitare și universitare (ex. directori de scoli, case ale corpului didactic, centre de consiliere educațională,  inspectori școlari, directori ai departamentelor de asigurarea calității din școli și universități,  etc.);  experți evaluatori ai unor agenții naționale precum, ARACIP și ARACIS;  consilieri pe probleme de educație ai unor organisme naționale guvernamentale sau private; consilieri și experți ai unor organizații internaționale precum, OECD, Banca Mondială, UNESCO, Cedefop, etc.; jurnaliști cu expertiză în câmpul educațional; coordonatori de proiecte/programe din liniile educaționale de competiție națională sau europeană.

Competenţele vizate:
Generale:
        Familiarizarea cu literatura relevantă a politicilor și managementului educațional,
        Crearea unui profil profesional efectiv de analist de politici, management si leadership educational, prin integrarea cunoștințelor, abilităților și valorilor profesionale specifice
        Gândire critică și reflectivă asupra proceselor de guvernanță educațională
        Abilități de lucru în echipă, schimb de experiență  și diseminare a bunelor practici în școli, universități și comunități educaționale diverse
Profesionale:
·         Dezvoltarea capacităţii de analiză multicriterială a sistemelor de învăţământ naţionale, a reformelor educaționale și a impactului acestora, utilizând metode cantitative si calitative, tehnici si instrumente specifice.
·         Abilitarea în analiza comparată a politicilor și managementului educaţionale sectoriale (curriculum, dezvoltare profesională, finanțare calitate,etc.) la nivelele instituţional, naţional şi internaţional
·         Evaluarea planificării, organizării, finanțării și a monitorizării funcționării instituției educaționale
·         Identificarea, utilizarea si dezvoltarea, în medii virtuale, de resurse  de management, leadership și guvernanță educaționale
·         Implicarea în elaborarea unor proiecte de cercetare, rapoarte de cercetare și rapoarte de analiză a politicilor educaţionale
Facilităţi, burse, oportunităţi
Burse de studiu la universităţile partenere finanțate prin programe EU, prin granturi naționale și internaţionale;  profesori invitați din universități din țară și străinătate (Consorțiul Universitaria, Consorțiul COIMBRA, etc.); workshop-uri cu decidenți de politici educaționale, experți și consultanți ai unor organizații multinaționale (MEN, ISE-București, ARACIP, World Bank, UNESCO, etc.); practică de management și de cercetare; internship-uri în țară și EU, în condițiile acordurilor bilaterale; voluntariat; întâlniri de lucru cu alumni ai masteratului PME.

Discipline de studiu:


        Fundamente teoretice şi metodologice ale politicii educaţiei
        Management educaţional
        Politici de dezvoltare profesională
        Leadership şi managementul comunicării
        Politica şi managementul curriculum-ului
        Management financiar şi administrativ
        Marketing educaţional şi relaţii publice;
        Management educaţional (general şi strategic)
        Elemente de cercetare a politicilor educaţionale şi analiză computerizată de date
        Managementul şi politicile educaţiei în medii virtuale


Discipline opționale: Politici educaționale de promovare a talentelor și creativității; Politici educaţionale pentru persoane cu CES; Etică şi egalitate de şanse în istoria educaţiei. 

 -Admiterea se face pe baza de dosar, fara interviu.
- Cursurile au loc modular, joi  dupa- amiaza, vineri si sambata (rar)
- Predarea si evaluarea sunt adaptate cerintelor masteranzilor cu experienta profesionala (dezbateri, portofolii, proiecte individuale si in echipa)

Informații suplimentare/ contact:
www.uaic.ro la pagina facultatii, programe masterat
Prof. univ. dr. Carmen Crețu  (carmen.cretu@uaic.ro


joi, 15 mai 2014

Pentru ce piata pregateste scoala absolventii?

Conform unor studii si articole recente pana la 80% din absolventii de invatamant superior lucreaza in alte domenii decat in cele in care s-au pregatit initial. Socant la prima vedere. Superficial rezulta doua ipoteze:
a. invatamantul (superior) romanesc e vraiste, nu are nici un contact cu realitatea
SAU
b. invatamantul romanesc e foarte performant astfel incat reuseste sa ofere absolventilor competente de a face fata in domenii multiple, indiferent de schimbarile din piata muncii. 

Mergand pe firul problemei ajungem la concluzia ca ambele ipoteze stau in picioare, cea de-a doua fortata de prima. In conditiile in care nu avem habar incotro ne indreptam, pentru ce, cat si cum pregatim elevii si studentii, sistemul educational actual este foarte bun (fara ironie). Daca intrebi orice profesor, la o discutie amicala despre finalitatile educatiei iti va spune ca: "Dom'ne ii pregatim sa aiba o baza, o cultura generala, sa stie pe ce lume traiesc". Pe de alta parte angajatorii spun despre absolventi ca nu au nici un fel de pregatire reala in specialitate, trebuie sa investeasca in formarea lor mii de euro, nu sunt motivati si au pretentii exagerate. Daca ii intrebi pe elevii de clasa a 9-a despre ce vor face dupa absolvire vor spune ca facultate (devenita standard obligatoriu) dar nu vad conexiunea dintre educatie si integrarea pe piata muncii, unii dintre ei realmente nu inteleg de ce trebuie sa munceasca (8 ore in fiecare zi) dupa finalizarea studiilor. Studentii amana cat pot sa se gandeasca ce vor face dupa absolvire, impacati usor cu gandul ca oricum nu vor lucra in domeniu si va fi greu sa-si gaseasca un loc de munca. 
La o radiografie rapida a corelatiei dintre idealuri, societate, educatie si piata muncii observam cateva lucruri importante:

- In mentalul social inca persista reminiscente ale epocii comuniste in care absolventii trebuie pregatiti si rapid integrati pe piata muncii, in care fiecare isi gaseste locul conform specializarii. Ai terminat dreptul? Musai ca vrei sa devii avocat si cineva chiar iti intinde o mana sa intri in barou. Realitatea ne arata ca avem asteptari false. Sa nu invinuim copiii, absolventii. Ei sunt ceea ce le oferim. Daca nu le oferim nimic sau putin sa nu ne surprinda blazarea lor (in spatele calculatorului sau a telefonului mobil). 

- Piata muncii are nevoie de oameni gata formati, din ce in ce mai bine specializati in care sa nu se mai investeasca, dornici sa lucreze cat mai mult pe bani cat mai putini pentru a reduce numarul angajatilor, a creste eficienta si profitul.  

- Desi avem o lege noua a educatiei, progresista si politici convergente cu idealurile europene, nu avem capacitatea de a IMPLEMENTA pana la capat nimic. Scoala continua sa fie lipsita de atractivitate, anosta si teoretica. In continuare pregatim OMUL ENCICLOPEDIE, bun la toate, fara a-l intreba daca are vre-un interes special, fara a-i oferi sansa de a deveni un bun cetatean chiar daca nu-i place Matematica, Chimia sau Istoria. Pana cand si cat de adanc facem "cultura generala" si cand incepem sa diversificam oferta pe specializari? Mai este de actualitate sistemul doar cu real si uman la liceu? De ce mai facem matematica la profil uman daca pregatirea in "cultura generala" s-a finalizat? Nu mai bine avem mai multe optionale pe directia specializarii?  

- Mimam interesul de a creste nivelul de educatie prin programe universitare "la moda" dar nu intereseaza pe nimeni ce fac absolventii ulterior. Stimularea goanei dupa diplome are ca finalitate doar obtinerea de profit. 

- Orice intalnire intre specialistii din educatie si cei din domeniul pietei muncii (angajatorii) se lasa cu reprosuri de ambele parti si nu se concretizeaza nimic...doar cate un proiect pe bani UE, care este extrem de rapid uitat dupa terminarea finantarii. 

- Sistemul educational nu poate tine pasul cu dinamica din piata muncii. Nu exista viziune si predictibilitate, nici sisteme functionale de corelatie. Ce se intampla daca educatia s-ar organiza pe sistem cerere-oferta in timp real? De exemplu sistemul de sanatate sa poata spune ca pentru viitorii 5 ani nu are nevoie de nici un doctor? 


O cercetare recenta a OECD (BIAC Education Committee Survey)  indica faptul ca educația este o prioritate importantă pentru multe din organizațiile naționale de afaceri și patronale din întreaga lume doar ca in putine tari existe mecanisme legal constituite (functionale) prin care patronatele pot contribui la modelarea sistemelor de educatie. In opinia angajatorilor reformele educatiei trebuie sa cuprinda urmatoarele aspecte, in ordinea prioritatilor (vezi si graficul de mai jos):
1. Reforma curriculara
2. Legatura cu nevoile pietei muncii
3. Imbunatatirea colaborarii cu angajatorii
4. Imbuntatirea calitatii profesorilor si a formarii, incluzand scolile profesionale si managerii scolari
5. Conturarea traseelor vocationale inca de la nivelul scolii si imbunatatirea consilierii pentru cariera




In opinia angajatorilor curriculumul trebuie sa concentreze cu prioritate pe dezvoltarea urmatoarelor competente:

1. STEM - Stiinta, Tehnologie, Inginerie, Matematici
2. Citit si aritmetica
3. Comunicare si gandire critica
4. Invatarea limbilor straine
5. Competente economice de baza si administarea finantelor personale


Studiul complet poate fi descarcat de aici

In concluzie, cred ca tinerii nostri de azi nu sunt dezinteresati de scoala ca institutie sau ca etapa obligatorie in devenirea lor. In cele mai multe cazuri, cunosc mai bine decat profesorii lor ce este de actualitate in piata muncii, cerintele acesteia si modalitatile prin care poti obtine un job si ulterior promova. Sunt doar debusolati pentru ca scoala nu le ofera programe de instruire atractive/aplicative care sa ii pregateasca mai bine pentru un job in functie de vocatie, sa ii pregateasca pentru viata.
In discutiile pe care le-am avut cu multi elevi si studenti majoritatea se plangeau ca la scoala: "Facem mult, facem prost, facem degeaba" sau "Noi nu ne dam interesul pentru ca e degeaba".

Cine este de vina pentru aceasta neputinta?
- Curriculum-ul ultra incarcat cu materii si continuturi care nu-si mai gasesc relevanta in practica?
- Vesnicul dezinteres in pregatirea si formarea cadrelor didactice pentru implementarea schimbarilor curriculare, care sa includa o schimbare profunda a practicii la clasa?
- Lipsa de motivatie sau competenta a cadrelor didactice pentru a introduce inovatia la nivelul clasa?
- Sistemul national de evaluare pe care oricum l-ai reforma elevii tot de toceala au parte?
- Invatarea pentru bacalaureat in loc de invatarea pentru viata?
- Invatarea pentru acasa (prin tone de teme si exercitii) in loc de invatarea in clasa (prin metode interactive alaturi de colegi)?
- Etc., etc., etc.

In acest regim, scoala nu poate fi luata in serios nici de elevi/studenti, nici de angajatori. Daca la invatamantul universitar e limpede, ar fi interesant sa stim ce mai fac cei care se angajeaza dupa terminarea liceului/scolii profesionale. As fi curios cati dintre noii mecanici auto au absolvit o scoala de profil, cati dintre ospatari sau bucatari s-au scolit in licee de alimentatie publica, cat mai conteaza in ochii unui angajator o diploma de studii medii sau un atestat de meserie?


 P.S. Nici acum nu inteleg de ce un viitor profesor in formarea initiala face mai multa cercetare teoretica (pe disciplina) decat practica la clasa de elevi si de ce preparatorii si asistentii din facultati sunt mai degraba cercetatori cand ar trebui sa fie in primul rand profesori (unii dintre ei nu au nici macar acel amarat de modul psiho-pedagogic)? In acest context imi vine in minte celebrul exemplu cu politistul responsabil cu instruirea in Politia Rutiera care s-a descoperit ca nu avea carnet de conducere...Detalii aici
     

marți, 11 martie 2014

Cateva reflectii despre educatie...

Recunosc, sunt fan (critic) Ken Robinson, Sugata Mitra si...Jamie Oliver. Departe de a vedea sistemele educationale prin ochi de "artist", trebuie sa fiu de acord ca cei insirati mai sus au dreptate in cateva aspecte:
- educatia oferita azi urmeaza in linii mari modelul industrial introdus acum mai bine de 100 de ani, dar cati absolventi mai lucreaza in productie (fabrici si uzine) in ziua de azi?
- statele se grabesc sa isi reformeze sistemele de educatie in directia standardizarii, uniformitatii, linearitatii pe baza unor presupuse nevoi de compatibilizare cu alte sisteme
- scolile ucid creativitatea elevilor prin impunerea unor modele instructionale bazate pe acumulare rapida, prin injectii saptamanale de stiinta la cel putin 6 obiecte de studiu, sperand ca materia cenusie a elevilor isi va face treaba in sensul corelatiilor dintre materii.
- inocularea spiritului performantei scolare la toate materiile. Nici un profesor nu accepta ca elevul poate sa vrea 10 doar la alte materii, iar la materia sa elevul sa vrea doar sa treaca clasa. Nu poate empatiza cu acel elev. Majoritatea parintilor nu inteleg asta...ca proprii copii pot avea abilitati, preferinte, inclinatii. Mai degraba isi pleaca urechea la ce zice SISTEMUL decat la ce "tipa" copilul.
- absolut toti copiii (nascuti fara probleme majore de sanatate) sunt talentati, creativi, poseda anumite tipuri de inteligenta. Daca gradinita si primele clase din primar ii incurajeaza in directia naturala a talentelor native cu cat inainteaza pe parcursul scolaritatii le sunt inchise toate usile. Ei trebuie sa faca TOATE materiile din planul de invatamant, aproape toate continuturile, TREBUIE sa treaca acelasi examen ca format si continut precum alte sute de mii de copii diferiti, pentru a fi recunoscuti de catre societate ca fiind "viitorul" natiunii.
- copiii pot invata unii de la ceilalti mult mai profund si mai eficient decat pe traseul unic profesor-elev. Foarte putine tari implica in predarea si evaluarea zilnica elevii cu rol activ in aceste activitati, profesorul rezumandu-se doar la rolul de facilitator sau consilier al procesului de invatare.
- educatia pentru sanatate este neglijata, predata artificial sau lasata in grija familiei. Conform statisticilor prezentate de Jamie Oliver, cu mult mai multi oameni mor in fiecare zi din cauza dietei nesanatoase decat cei ucisi voluntar sau involuntar (accidente). Intrebati-va copiii adolescenti (16-18 ani) ce mancare sanatoasa stiu sa gateasca:-) ...aaaa, nu stiu sa gateasca? Nimic? Cine o fi de vina?
- Copiii dumneavoastra fac ce trebuie? Ce e bine? Ce le place? Cine hotareste asta? Dvs.? Societatea?
Putini parinti au educatia si/sau aplecarea necesara pentru a intelege care sunt nevoile copiilor indiferent de varsta. Pentru acest lucru trebuie sa existe o relatie naturala de incredere intre parinti si copii, o comunicare buna, empatie, incurajare constanta in directia talentelor si inteligentelor native. Dati optiuni copiilor, copiii simt nevoia sa aleaga indiferent de varsta, laudati-i daca obtin "pe bune" un 6 la o materie fata de care nu are nici o atractie. Daca este palid, nu iese din casa, se joaca absent cu telefonul mobil nu inseamna neparat ca e bolnav si are nevoie de pastile...inseamna ca are nevoie de dvs., de incurajare, de reasezarea sistemului de valori.
- Meseriile traditionale vor disparea in 30 de ani. Chiar si meseria de profesor asa cum o stim azi. Deja de acum profesorul nu mai este detinatorul adevarului absolut, al informatiei. In orice nu poate face competitie serverelor de la Google. Pai si daca "A STII" nu mai este la cautare, cum va arata profilul profesorului? Anticipez ca obiectele de studiu vor disparea treptat, asa cum apar azi in planurile-cadru. Stiintele conexe se vor grupa in functie de noile nevoi si vor da nastere ariilor/stiintelor integrate...De exemplu cel care este azi profesor de istorie peste 30 de ani poate fi "consilier scolar in stiinte sociale".

Unul dintre cei mai cunoscuti futuristi, Dr. Thomas Frey spune ca pana in 2030 jumatate din joburile actuale vor disparea, cele ramase se vor reformula, in timp ce altele noi vor fi inventate. Articolul complet poate fi citit aici http://www.futuristspeaker.com/2012/02/2-billion-jobs-to-disappear-by-2030/.

In acest caz, intrebarea ramane. Pentru ce pregatim elevii in ziua de azi? Cei care intra in clasa I anul acesta vor termina masterul in 2029. Credeti ca punandu-i pe toti sa memoreze "cultura generala" din toti corifeii neamului ii ajutam sa fie pregatiti la absolvire pentru provocarile acestui secol? Personal ma indoiesc. Exista solutii? Desigur ca exista. In primul rand trebuie redusa diferenta dintre educatie si progresele tehnice/transformarile sociale. Scoala e mult prea tare ancorata in trecut, pe informatie solida, validata, incontestabila si prea putin orientata spre viitor. Sunt prea multi cei care "tin blocat pucul la mantinela" fie ca nu au viziune, fie ca le e comod asa. Sistemul de evaluare este principalul dusman al demonstrarii competentei. Pornind de la premisa ca elevii sunt diferiti din nastere, cu aptitudini diferite, inteligente diferite cum credem ca aplicand aceeasi "matrita" de evaluare putem evalua cat de cat  obiectiv competenta? Sunt milioane de studii care atesta capacitatea copiilor de a gasi solutii la probleme complexe prin cele mai "neortodoxe" metode. De ce i-am ingradi pentru ca ne depaseste capacitatea de a dezvolta instrumente de evaluare? Avem suficiente exemple de succes, ca cei care au reusit in viata personala si profesionala nu au fost  premianti, olimpici, elevi de 10...ci au beneficiat de experiente si suport care le-au format personalitatea si gandirea, au avut ocazia de a-si descoperi, exersa si demonstra talentul si inteligenta.

Nu am absolut nimic impotriva teoreticienilor, a celor din zona academica ("stapanii" stiintei), insa practica a demonstrat de cele mai multe ori ca se poate si altfel...si un pic de gandire laterala nu strica nimanui. Chiar si in acest exemplu, oamenii foloseau gandirea laterala cu mult inainte sa o defineasca Edward de Bono in 1967, nu-i asa?