Translate

marți, 11 martie 2014

Cateva reflectii despre educatie...

Recunosc, sunt fan (critic) Ken Robinson, Sugata Mitra si...Jamie Oliver. Departe de a vedea sistemele educationale prin ochi de "artist", trebuie sa fiu de acord ca cei insirati mai sus au dreptate in cateva aspecte:
- educatia oferita azi urmeaza in linii mari modelul industrial introdus acum mai bine de 100 de ani, dar cati absolventi mai lucreaza in productie (fabrici si uzine) in ziua de azi?
- statele se grabesc sa isi reformeze sistemele de educatie in directia standardizarii, uniformitatii, linearitatii pe baza unor presupuse nevoi de compatibilizare cu alte sisteme
- scolile ucid creativitatea elevilor prin impunerea unor modele instructionale bazate pe acumulare rapida, prin injectii saptamanale de stiinta la cel putin 6 obiecte de studiu, sperand ca materia cenusie a elevilor isi va face treaba in sensul corelatiilor dintre materii.
- inocularea spiritului performantei scolare la toate materiile. Nici un profesor nu accepta ca elevul poate sa vrea 10 doar la alte materii, iar la materia sa elevul sa vrea doar sa treaca clasa. Nu poate empatiza cu acel elev. Majoritatea parintilor nu inteleg asta...ca proprii copii pot avea abilitati, preferinte, inclinatii. Mai degraba isi pleaca urechea la ce zice SISTEMUL decat la ce "tipa" copilul.
- absolut toti copiii (nascuti fara probleme majore de sanatate) sunt talentati, creativi, poseda anumite tipuri de inteligenta. Daca gradinita si primele clase din primar ii incurajeaza in directia naturala a talentelor native cu cat inainteaza pe parcursul scolaritatii le sunt inchise toate usile. Ei trebuie sa faca TOATE materiile din planul de invatamant, aproape toate continuturile, TREBUIE sa treaca acelasi examen ca format si continut precum alte sute de mii de copii diferiti, pentru a fi recunoscuti de catre societate ca fiind "viitorul" natiunii.
- copiii pot invata unii de la ceilalti mult mai profund si mai eficient decat pe traseul unic profesor-elev. Foarte putine tari implica in predarea si evaluarea zilnica elevii cu rol activ in aceste activitati, profesorul rezumandu-se doar la rolul de facilitator sau consilier al procesului de invatare.
- educatia pentru sanatate este neglijata, predata artificial sau lasata in grija familiei. Conform statisticilor prezentate de Jamie Oliver, cu mult mai multi oameni mor in fiecare zi din cauza dietei nesanatoase decat cei ucisi voluntar sau involuntar (accidente). Intrebati-va copiii adolescenti (16-18 ani) ce mancare sanatoasa stiu sa gateasca:-) ...aaaa, nu stiu sa gateasca? Nimic? Cine o fi de vina?
- Copiii dumneavoastra fac ce trebuie? Ce e bine? Ce le place? Cine hotareste asta? Dvs.? Societatea?
Putini parinti au educatia si/sau aplecarea necesara pentru a intelege care sunt nevoile copiilor indiferent de varsta. Pentru acest lucru trebuie sa existe o relatie naturala de incredere intre parinti si copii, o comunicare buna, empatie, incurajare constanta in directia talentelor si inteligentelor native. Dati optiuni copiilor, copiii simt nevoia sa aleaga indiferent de varsta, laudati-i daca obtin "pe bune" un 6 la o materie fata de care nu are nici o atractie. Daca este palid, nu iese din casa, se joaca absent cu telefonul mobil nu inseamna neparat ca e bolnav si are nevoie de pastile...inseamna ca are nevoie de dvs., de incurajare, de reasezarea sistemului de valori.
- Meseriile traditionale vor disparea in 30 de ani. Chiar si meseria de profesor asa cum o stim azi. Deja de acum profesorul nu mai este detinatorul adevarului absolut, al informatiei. In orice nu poate face competitie serverelor de la Google. Pai si daca "A STII" nu mai este la cautare, cum va arata profilul profesorului? Anticipez ca obiectele de studiu vor disparea treptat, asa cum apar azi in planurile-cadru. Stiintele conexe se vor grupa in functie de noile nevoi si vor da nastere ariilor/stiintelor integrate...De exemplu cel care este azi profesor de istorie peste 30 de ani poate fi "consilier scolar in stiinte sociale".

Unul dintre cei mai cunoscuti futuristi, Dr. Thomas Frey spune ca pana in 2030 jumatate din joburile actuale vor disparea, cele ramase se vor reformula, in timp ce altele noi vor fi inventate. Articolul complet poate fi citit aici http://www.futuristspeaker.com/2012/02/2-billion-jobs-to-disappear-by-2030/.

In acest caz, intrebarea ramane. Pentru ce pregatim elevii in ziua de azi? Cei care intra in clasa I anul acesta vor termina masterul in 2029. Credeti ca punandu-i pe toti sa memoreze "cultura generala" din toti corifeii neamului ii ajutam sa fie pregatiti la absolvire pentru provocarile acestui secol? Personal ma indoiesc. Exista solutii? Desigur ca exista. In primul rand trebuie redusa diferenta dintre educatie si progresele tehnice/transformarile sociale. Scoala e mult prea tare ancorata in trecut, pe informatie solida, validata, incontestabila si prea putin orientata spre viitor. Sunt prea multi cei care "tin blocat pucul la mantinela" fie ca nu au viziune, fie ca le e comod asa. Sistemul de evaluare este principalul dusman al demonstrarii competentei. Pornind de la premisa ca elevii sunt diferiti din nastere, cu aptitudini diferite, inteligente diferite cum credem ca aplicand aceeasi "matrita" de evaluare putem evalua cat de cat  obiectiv competenta? Sunt milioane de studii care atesta capacitatea copiilor de a gasi solutii la probleme complexe prin cele mai "neortodoxe" metode. De ce i-am ingradi pentru ca ne depaseste capacitatea de a dezvolta instrumente de evaluare? Avem suficiente exemple de succes, ca cei care au reusit in viata personala si profesionala nu au fost  premianti, olimpici, elevi de 10...ci au beneficiat de experiente si suport care le-au format personalitatea si gandirea, au avut ocazia de a-si descoperi, exersa si demonstra talentul si inteligenta.

Nu am absolut nimic impotriva teoreticienilor, a celor din zona academica ("stapanii" stiintei), insa practica a demonstrat de cele mai multe ori ca se poate si altfel...si un pic de gandire laterala nu strica nimanui. Chiar si in acest exemplu, oamenii foloseau gandirea laterala cu mult inainte sa o defineasca Edward de Bono in 1967, nu-i asa?  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu